FASCIÁȚIE s.f. Anomalie la plante în care unele organe se lățesc sau poartă numeroase apendice. [Pron. -ci-a-, gen. -iei. / < fr. fasciation]. Vezi definitia »

OXIDIMETRÍE s. f. Ansamblul metodelor de dozare volumetrică a unor compuși, bazat pe folosirea ca reactivi a soluțiilor de oxidanți. – Din germ. Oxydimetrie. Vezi definitia »

DEMOLÍȚIE s.f. v. demolițiune. Vezi definitia »

GRĂMĂJÚIE, grămăjui, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui grămadă (1); grămăjoară. [Pr.: -ju-ie] – Grămadă + suf. -uie. Vezi definitia »

TIFLOPEDAGOGÍE s. f. ramură a tiflologiei având ca obiect educarea și instruirea copiilor nevăzători. (< fr. typhlopédagogie) Vezi definitia »