Definita cuvantului inducție
INDÚCȚIE s. f. 1. raționament prin care se realizează trecerea de la particular la general. ◊ metodă de demonstrare a propozițiilor generale în matematică și în alte științe deductive. 2. concluzie prin inducție (1). 3. influență exercitată de un țesut oarecare asupra țesuturilor vecine. ◊ mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție dintr-un centru nervos favorizează, sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos. 4. producere sau influențare a unui fenomen ori proces de către stimuli, factori, enzime etc. ◊ producere a unui curent electric într-un circuit prin varierea fluxului magnetic. (< fr. induction, lat. inductio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu inducție
AEROGEOLOGÍE s. f. Ansamblu de informații geologice culese din avion. [Pr.: a-e-ro-ge-o-] – Din germ. Aerogeologie. Vezi definitia »
SIGMOIDOSTOMÍE s. f. creare a unui anus artificial pe colonul3 sigmoid. (< fr. sigmoïdostomie) Vezi definitia »
CROMESTEZÍE s. f. sensibilitate la culori. (< engl. chromesthesia) Vezi definitia »
REPARÁȚIE s.f. 1. Procesul prin care se îndepărtează defectele unui lucru, ale unei piese. 2. (Fig.) Satisfacție, despăgubire acordată cuiva pentru o ofensă, pentru o pagubă. [Gen. -iei, var. reparațiune s.f. / < fr. réparation, cf. lat. reparatio]. Vezi definitia »
HAIDUCÍEHAIDUCÍEHAIDUCÍE Vezi definitia »