IZOSPORÍE s. f. însușire a unor plante de a produce izospori. (< germ. Isosporie) Vezi definitia »

ASTENÍE s.f. Slăbire generală a organismului; slăbiciune, istovire. [< fr. asthénie, cf. gr. a – fără, sthenos – putere]. Vezi definitia »

FIZIOCRAȚÍE s.f. Orientare, cu precădere economică, apărută în sec. XVIII în Franța, care contestă intervenția statului în economie, susținând că în societatea umană există o „ordine naturală” care se impune prin evidență și este opusă ordinii artificiale creată prin voința oamenilor; fiziocratism. [Pron. -zi-o-, gen. -iei. / < fr. physiocratie]. Vezi definitia »

ENARMONÍE s.f. (Muz.) Egalitatea înălțimilor unor sunete care poartă denumiri diferite. [Gen. -iei. / < fr. enharmonie]. Vezi definitia »

IONOTERAPÍE s.f. Metodă de tratament constând în introducerea în organism de ioni medicamentoși; ionizare (2). [< fr. ionothérapie]. Vezi definitia »