cónte (-ți), s. m. – 1. Mare senior, conducător al unei provincii în societatea medievală. – 2. Titlu de noblețe ereditar, intermediar între viconte și marchiz. Fr. compte, it. conte. Este dublet al lui comite, s. m., din lat. comes, -item, și al lui comis, din același cuvînt lat., prin intermediul ngr. În vechime s-a folosit și forma pur latină, comes (sec. XVII); comite, în Trans., în timpul stăpînirii maghiare, însemna și „guvernator civil, prefect”. – Der. contesă, s. f., din fr. contesse; conțesc, adj. (înv., de conte); comitat, s. n. (provincie, departament). Vezi definitia »

COMPREHENSIVITÁTE s. f. comprehensiune (1). (după it. comprensività) Vezi definitia »

STIGLÉTE s. m. v. sticlete. Vezi definitia »

BESTIALITÁTE, (rar) bestialități, s. f. Cruzime feroce, faptă bestială. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. bestialité. Vezi definitia »

ANAMNIÓTE s. f. pl. Vertebrate al căror embrion nu are amnios și alantoidă. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. anamniotes. Vezi definitia »