ISTORÍSM s.n. Principiu de bază al metodei dialectice în cercetarea științifică, potrivit căruia evenimentele și fenomenele se studiază în procesul apariției, dezvoltării și pieirii lor, în strânsă legătură cu condițiile istorice concrete care le-au dat naștere. [< rus. istorizm, cf. fr. historisme, germ. Historismus]. Vezi definitia »

EROÍSM s. n. Capacitatea de a săvârși fapte mari; vitejie; fel de a acționa specific unui erou; spirit eroic, bravură. – Din fr. héroïsme. Vezi definitia »

SCLAVAGÍSM s.n. Formațiune social-economică în care baza relațiilor de producție o forma proprietatea stăpânului de sclavi atât asupra mijloacelor de producție, cât și asupra producătorilor. [Cf. fr. esclavagisme]. Vezi definitia »

TRADE-UNIONÍSM s.n. Curent oportunist în mișcarea muncitorească, formă a ideologiei reformiste, potrivit căreia lupta clasei muncitoare trebuie să se rezume la revendicări economice. [Pron. -ni-o-. / < fr. trade-unionisme]. Vezi definitia »

CONSTRUCTIVÍSM s.n. 1. Orientare estetică, apărută după primul război mondial în artele plastice, literatură și muzică, care tinde să coboare creația artistică la nivelul unui tehnicism pur, golind arta de conținutul ei emoțional. 2. Curent în arhitectură care susține că forma arhitecturală trebuie să fie expresia exclusivă a structurii constructive a clădirii. 3. Concepție care recunoaște rolul activ, creator al gândirii în procesul cunoașterii. ♦ Concepție a școlii intuiționiste din filozofia matematicii, potrivit căreia activitatea constructivă, rațional-intuitivă este baza exigenței matematice. [Cf. fr. constructivisme, germ. Konstruktivismus, rus. konstruktivizm]. Vezi definitia »