menzíl (menzíluri), s. n. – Poștă (organizație, local și distanță). – Var. mezil, mizil. Tc. menzil, din arab. manzil (Miklosich, Etym. Wb., 94; Șeineanu, III, 79; Loebel 64; Lokotsch 1401; Berneker, II, 37), cf. ngr. μεντζίλι, bg., sb. menzil. – Der. menzilesc, adj. (de poște); menzilgiu, s. m. (poștaș), din tc. menzilci; menzilhanea, s. f. (localul poștelor), din tc. menzilhane, toate înv. (sec. XVII). Vezi definitia »

INFRANȘISÁBIL, -Ă adj. (Franțuzism) Peste care nu se poate trece, de netraversat. [Cf. fr. infranchissable]. Vezi definitia »

IRESPONSÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi făcut responsabil de actele sale; (p. ext.) fără simțul răspunderii. (< fr. irresponsable) Vezi definitia »

FOTOSENSÍBIL, -Ă, fotosensibili, -e, adj. (Despre substanțe sau materiale) Care este sensibil la lumină. – Din fr. photosensible. Vezi definitia »

NEOFÍL, -Ă adj., s. m. f. (cel) care manifestă neofilie. (< fr. neofilo) Vezi definitia »