ELUÁNT, eluanți, s. m. Solvent care servește la eluare; developant. [Pr.: e-lu-ant] – Din fr. éluant. Vezi definitia »

AGREMÉNT s.n. 1. Plăcere, distracție. 2. (Jur.) Consimțământ, încuviințare, aprobare; (în diplomație) acord internațional între părți în scopul reglementării raporturilor juridice; încuviințare dată de un stat la numirea reprezentanților diplomatici ai altui stat. [Pl. -te. / < fr. agrément, cf. engl. agreement]. Vezi definitia »

DILETÁNT, -Ă, diletanți, -te, s. m. și f. Persoană care manifestă preocupări într-un domeniu al artei, al științei sau al tehnicii fără a avea pregătirea profesională corespunzătoare; persoană care se ocupă de ceva din afara profesiunii sale, numai din plăcere; amator; (peior.) persoană care nu adâncește (sau nu are pregătirea științifică necesară pentru a adânci) problemele profesiunii sale, ale unei științe etc. – Din fr. dilettante. Vezi definitia »

LITIGÁNT, -Ă adj. Care se află în proces, în litigiu. [< fr. litigant]. Vezi definitia »

element, elemente s. n. (pol.) individ declasat. Vezi definitia »