PISTÍL¹, pistiluri, s. n. 1. Organ femel de reproducere a plantelor fanerogame, format din ovar, stil și stigmat. 2. Piesă de sticlă, de porțelan etc. cu care se sfărâmă, se pulverizează, se amestecă sau se freacă în mojar substanțe chimice sau farmaceutice; pisălog. [Pl. și: pistile] – Din fr. pistil. Vezi definitia »

NOTÁBIL, -Ă, notabili, -e, adj. Vrednic de a fi luat în seamă, de a fi reținut; remarcabil, însemnat, important. ◊ (Substantivat, m.) Notabilitate. – Din fr. notable, lat. notabilis. Vezi definitia »

MIZERÁBIL, -Ă adj. 1. (adesea s.) Ticălos, mârșav, nemernic. ♦ (Fig.) Aspru, rău. 2. Lipsit de valoare, prost, rău. ♦ Neîngrijit. 3. (Rar) Care este vrednic de milă, de plâns. [Cf. fr. misérable, lat. miserabilis]. Vezi definitia »

ANIZOFÍL, -Ă adj., s.f. (Plantă) cu frunze de forme și dimensiuni diferite. [< fr. anisophyle, cf. gr. anisos – inegal, phyllon – frunză]. Vezi definitia »

CAROSÁBIL, -Ă adj. (Despre drumuri, șosele etc.) Care permite circulația vehiculelor; pe care merg vehiculele. ◊ Parte carosabilă (și s.n.) = parte a unei șosele sau a unei străzi rezervată circulației vehiculelor. [< fr. carrossable]. Vezi definitia »