OMOLÓG, -OÁGĂ adj. 1. (Despre lucruri) Care corespund anumitor reguli, unei legi determinate. 2. (Despre laturi sau fețe în figuri omotetice) Care sunt paralele, de același sens sau de sens contrar. 3. (Despre substanțe organice) Care au funcțiuni și structuri analoage. 4. (Biol.; despre unele organe) Cu structură asemănătoare (și origine comună), dar cu formă și funcțiuni diferite. // s.m. Cel care îndeplinește aceeași funcțiune sau are o ocupație identică cu altcineva. [< fr. homologue, cf. gr. homologos – în armonie]. Vezi definitia »

ENTOMOLÓG, -Ă, entomologi, -ge, s. m. și f. Specialist în entomologie; entomologist. – Din entomologie (derivat regresiv). Cf. germ. Entomolog, it. entomologo. Vezi definitia »

NEUROBIOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în neurobiologie. (< neurobiologie) Vezi definitia »

CÂRCIÓG, cârcioguri, s. n. (Reg.) Tertip, șiretlic, chichiță. [Var.: cârcióc s. n.] – Din ucr. krucok. Vezi definitia »

bârlog, bârloguri s. m. 1. gazdă de hoți. 2. locuința unei gazde de hoți. Vezi definitia »