SPASM s.n. 1. Contracție bruscă a unui mușchi sau a unui nerv; convulsie. 2. Grimasă. // (În forma spasmo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „spasm”, „(referitor la) spasme”, „spasmodic”. // (-spasm) Element secund de compunere savantă cu semnificația „convulsiv”, „spasm”. [Pl. -me, -muri. / < fr. spasme, cf. gr. spasmos – contracție]. Vezi definitia »

TENDENȚIONÍSM s. n. (Rar) Tendențiozitate. [Pr.: -ți-o-] – Din tendențios. Vezi definitia »

NEOKANTIANÍSM s. n. Curent filozofic de la sfârșitul sec. XIX, care reluând unele teze din filozofia lui Kant a căutat să asimileze noile rezultate ale științelor. [Pr.: ne-o-kan-ti-a-] – Neo- + kantianism (după fr. néo-kantisme). Vezi definitia »

STILÍSM s. n. 1. atenția extremă care se acordă stilului (I, 2); preocupare stilistică. ◊ rafinament stilistic. 2. cercetare și determinare a caracteristicilor unui material și a formei unui obiect industrial, corespunzător tendințelor și gusturilor unei anumite clientele. (< fr. stylisme) Vezi definitia »

GUELFÍSM s. n. politica și ideologia guelfilor. (< it. guelfismo) Vezi definitia »