ACCEPȚIÚNE s. f. v. accepție. Vezi definitia »

ACCESIÚNE s.f. (Jur.) Mod de dobândire a unei proprietăți, rezultând din alipirea naturală sau prin acțiunea cuiva a unui bun la un alt bun mai important. [Pron. -si-u-. / < fr. accession, lat. accessio]. Vezi definitia »

FONAȚIÚNE s. f. ansamblul factorilor de producere a vocii. (< fr. phonation) Vezi definitia »

OBIECȚIÚNE s.f. v. obiecție. Vezi definitia »

FISIÚNE s.f. Fisionare; reacție nucleară (provocată sau, rar, spontană) în care are loc ruperea unui nucleu atomic greu în două fragmente de masă aproape egale. [Pron. -si-u-. / cf. fr. fission, germ. Fission]. Vezi definitia »