HIALÍTĂ s. f. inflamație a corpului vitros. (< fr. hyalite) Vezi definitia »

INTUMESCÉNȚĂ s. f. 1. umflătură; organ sau porțiune de organ umflată. 2. creștere locală a nivelului unei ape. (< fr. intumescence) Vezi definitia »

FUNIOÁRĂ, funioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui funie. [Pr.: -ni-oa-] – Funie + suf. -ioarâ. Vezi definitia »

SINERÉZĂ, sinereze, s. f. Fenomen fonetic constând în fuziunea, într-un diftong ascendent, a două vocale învecinate prin transformarea primei vocale într-o semivocală. – Din fr. synérèse, lat. synaeresis. Vezi definitia »

IHTIÓZĂ s. f. dermatoză prin uscarea și întărirea tegumentelor și formarea de scuame, asemănătoare solzilor de pește. (< fr. ichtyose) Vezi definitia »