DIÁSTOLĂ, diastole, s. f. (Fiziol.) Relaxare ritmică a inimii și a arterelor (care se produce imediat după faza de contractare a acestora), când sângele se varsă din vene în cavitatea cardiacă. [Pr.: di-as-] – Din fr. diastole. Vezi definitia »

scorțấră s.f. (reg.) scoarță, coajă de mesteacăn. Vezi definitia »

ELECTROLÍZĂ, electrolize, s. f. Descompunere a unui electrolit cu ajutorul curentului electric. – Din fr. électrolyse. Vezi definitia »

LĂSTRÍCĂ s. f. (Înv.) Lastră. – Din lastră + suf. -ică. Vezi definitia »

PITUÍTĂ, pituite, s. f. (Med.) Mucus. – Din lat. pituita, fr. pituite. Vezi definitia »