cliucăitór, cliucăitoáre, s.n. (reg.) băț care are la un capăt trei crăci retezate (crăcane), cu care se zdrobesc strugurii în hârdău; ștircă. Vezi definitia »

VARIATÓR s. n. mecanism, dispozitiv de transmisie compus dintr-o serie de roți dințate, care permite o schimbare mai rapidă a vitezelor. ♦ (cinem.) ~ de lumină = dispozitiv pentru varierea intensității luminii la copierea filmelor. (< fr. variateur, germ. Variator) Vezi definitia »

ACTIVIZATÓR, -OÁRE, activizatori, -oare, adj. Care activizează. – Activiza + suf. -tor. Vezi definitia »

trântor, trântori s. m. 1. (prst., înv.) medic angajat să îngrijească în mod constant personalul unui bordel. 2. membru al unui echipaj al poliției rutiere, dotat cu un radar, care aplică amenzi pentru depășirea vitezei legale. Vezi definitia »

DETONATÓR, detonatoare, s. n. Element, dispozitiv etc. care (poate) produce detonația unei substanțe explozive. – Din fr. détonateur. Vezi definitia »