JONCTÍV, -Ă, jonctívi, -e, Adj., s.n. 1. Adj. (Lingv.) Care leagă fără a lăsa interval; lipit. 2. S.n. Conjuncție. (după fr. jointif) Vezi definitia »

ADMONITÍV, -Ă, admonitivi, -e, adj. Care admonestează, care cenzurează. – Din fr. admonitif. Vezi definitia »

substantiv neutru (pl. ștrafuri) – căruță; regionalism din Transilvania, etimologie necunoscuta. Vezi definitia »

COMINUTÍV, -Ă, cominutivi, -e, adj. (Med.; despre fracturi) în fragmente mici. – Din fr. comminutif. Vezi definitia »

CONECTÍV, -Ă, conectivi, -e, adj., s. n. 1. Adj.Care poate fi conectat. 2. S. n. (Bot.) Parte a anterei care suportă și reunește sacii polenici. 3. S. n. (Mat.) Legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii; operator, functor, conector. 4. S. n. (Gram.) Cuvânt de relație în propoziție sau în frază. – Din fr. connectif, lat. connectivus. Vezi definitia »