atestá (-téz, atestát), vb. – A face dovada, a confirma. Fr. attester. Conjug. eu atest este înv. – Der. atestat, s. n. (certificat); atestație, s. f. (atestare); atestator, adj. (care dovedește). Vezi definitia »

EXPORTÁ, expórt, vb. I. Tranz. A vinde în afara țării mărfuri care au fost produse, preparate, completate sau reparate în țară; p. ext. a vinde servicii cumpărătorilor din alte țări. – Din fr. exporter, lat. exportare. Vezi definitia »

nita a fost cel care le-a dus in spatele blocului Vezi definitia »

Substanta care apare des in coltul gurii Reprezinta rezultatul lipicios al dracu Inghitit in sila slobozit din mila Cimenteaza clar o relatie stabila Foarte indicat in tratamentul pentru ten Vindeca rapid complicatiile de orice gen E obtinut in graba prin laba de isterice din vremuri istorice Un conducator de boli venerice Vezi definitia »

RECEPTÁ vb. I. tr. A prinde, a capta; a recepționa (unde sonore, luminoase etc.). [< receptor]. Vezi definitia »