SEDATÍV, -Ă, sedativi, -e, adj., s. n. (Medicament) care produce o liniștire a stărilor de excitație psihică sau motorie, care calmează durerile; calmant. – Din fr. sédatif. Vezi definitia »

COORDINATÍV, -Ă adj. legătură ~ă = legătură ce apare în combinațiile complexe, realizată prin intermediul unei perechi de electroni provenind numai de la unul dintre atomii participanți la legătură. (< fr. coordinatif) Vezi definitia »

EPURATÍV, -Ă adj. de natură a epura, purificator. (< fr. épuratif) Vezi definitia »

DELIBERATÍV, -Ă adj. 1. care deliberează. ♦ vot ~ = drept pe care îl are o adunare sau un membru al ei de a hotărî ceva prin vot. 2. despre forme verbale, (construcții) care exprimă indecizia subiectului. (< fr. délibératif, lat. deliberativus) Vezi definitia »

POSESÍV, -Ă adj. 1. (Despre pronume, adjective, articole) Care indică posesiunea, stăpânirea, apartenența. 2. (Fam.) Care vrea să arate posesiunea, stăpânirea asupra unui obiect etc. [Cf. fr. possessif, lat. possessivus]. Vezi definitia »