COMPETÉNȚĂ s.f. 1. Pricepere, cădere de a se pronunța asupra unei probleme, de a face ceva; capacitate a unei autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții. ◊ A fi de competența cuiva = a intra în atribuțiile cuiva; a-și declina competența = a se declara fără autoritate sau fără pregătirea necesară pentru a se pronunța într-o problemă. 2. Particularitate a unui agent morfogenetic (apă, vânt, ghețar) de a deplasa elementele unei roci. [Var. competință s.f. / cf. fr. compétence, it. competenza, lat. competentia]. Vezi definitia »

vătálă s. f., g.-d. art. vătálei; pl. vătále Vezi definitia »

FRUNZÚCĂ, frunzuci, s. f. (Pop.) Frunzuliță – Frunză + suf. -ucă. Vezi definitia »

SÉLVĂ s. f. pădure ecuatorială veșnic verde din bazinul Amazonului. (< sp., port. selva) Vezi definitia »

ETERODÍNĂ s. f. v. heterodină. Vezi definitia »