SENZÁȚIE s.f. 1. Reflectare nemijlocită în conștiința omului a obiectelor și a fenomenelor lumii înconjurătoare ca urmare a acțiunii lor asupra organelor de simț; imagine subiectivă a realității obiective. ♦ Impresie; stare sufletească emotivă. ♦ A avea senzația că... = a simți, a i se părea că... 2. Impresie puternică provocată de cineva sau de ceva într-o colectivitate. ♦ Eveniment sau știre care provoacă o impresie foarte puternică, care surprinde. ♦ De senzație = senzațional; a face senzație = a produce o impresie foarte puternică, a face vâlvă. [Gen. -iei, var. senzațiune s.f. / cf. fr. sensation, lat. sensatio]. Vezi definitia »

MNEMASTENÍE s. f. slăbire a memoriei. (< fr. mnemasthénie) Vezi definitia »

CENTRALIZÁȚIE, centralizații, s. f. (înv.) Centralizare. – Din fr. centralisation. Vezi definitia »

REORCHESTRÁȚIE s. f. reorchestrare. (< fr. réorchestration) Vezi definitia »

PRESTÁȚIE, prestații, s. f. 1. Prestare. 2. Muncă de scurtă durată (de obicei gratuită) efectuată pentru lucrări de interes public; sumă de bani care reprezintă contravaloarea (neefectuată a) acestei munci. [Var.: prestațiúne s. f.] – Din fr. prestation, lat. praestatio, -onis. Vezi definitia »