trítănă, trítăne, s.f. (reg.) crucea dinainte a carului. Vezi definitia »

lefetíță s.f. (reg.; în glumă) gură = morișcă, titirez. Vezi definitia »

OLEÁCĂ adv. (Pop.) Puțin, nițel. ◊ Loc. adv. Nici oleacă = nici un pic, deloc. Oleacă de... = puțin, într-o măsură oarecare, întrucâtva. [Var.: (înv. și reg.) leácă adv.] – Din ngr. oligháki. Vezi definitia »

ȘÁRJĂ, șarje, s. f. I. Încărcătură normală a unui cuptor metalurgic, constituită din straturi alternative de minereu, fondant și combustibil. ♦ Cantitate de metal lichid obținută într-un cuptor metalurgic la o singură operație de elaborare. ♦ Proces de încărcare, prelucrare și scoatere a materialului din cuptorul metalurgic. II. 1. Atac violent, în goana cailor, al cavaleriei asupra inamicului, cu sabia sau cu lancea. 2. (Sport) Atac impetuos asupra adversarului. III. 1. Creație literară, în general de dimensiuni reduse, care prezintă trăsăturile negative, ridicule ale unei situații sau ale unui personaj într-o formă îngroșată, exagerată, caricaturală. 2. (Teatru) Interpretare voit exagerată, prin sublinieri îngroșate ale trăsăturilor unui personaj, folosită de obicei în comedia bufă. – Din fr. charge. Vezi definitia »

VIÓLĂ¹ s.f. Instrument muzical cu coarde și arcuș, ceva mai mare decât vioara și având un timbru mai grav. [Pron. vi-o-. / < fr. viole, it. viola < prov. viola]. Vezi definitia »