METASTÁZĂ s. f. 1. localizare secundară, departe de focarul primitiv, a unei boli; răspândire la distanță, pe diferite căi, a unei tumori maligne. 2. figură retorică prin care vorbitorul, obligat să recunoască un fapt reprobabil, îl pune pe seama altcuiva. 3. fază a detentei în articularea oclusivelor. (< fr. métastase) Vezi definitia »

URÍNĂ, urine, s. f. Lichid secretat de rinichi, depozitat în vezica urinară și eliminat din organism prin uretru. – Din fr. urine, lat. urina. Vezi definitia »

substanță organică rezultând din unirea unei proteine cu un corp gras Vezi definitia »

SIMFONIÉTĂ s.f. Simfonie scurtă sau scrisă pentru o formație instrumentală redusă. [Pron. -ni-e-. / cf. it. sinfonietta]. Vezi definitia »

PRESUPUNCTÚRĂ, presupuncturi s. f. Variantă a acupuncturii care constă în masarea și presarea unor puncte ale tegumentului cu activitate biologică deosebită. – Pres[iune] + [ac]upunctură. Vezi definitia »