CONTRÁCT s. n. 1. convenție, înțelegere scrisă prin care două sau mai multe părți se obligă reciproc la ceva. ♦ ~ de muncă = contract potrivit căruia cineva se obligă să presteze o anumită muncă în schimbul unei retribuții; ~ colectiv de muncă = contract încheiat de o instituție sau întreprindere cu muncitorii și funcționații respectivi, reprezentați prin comitetul sindicatului; ~ economic = contract între două întreprinderi prin care o parte se obligă să livreze anumite produse, să presteze un serviciu sau să execute o lucrare, iar cealaltă să plătească prețul mărfii sau al lucrării, ori tariful serviciului efectuat. 2. teoria ŭlui social = teorie raționalistă potrivit căreia statul ar fi apărut ca urmare a unei convenții între oameni. 3. (bridge) număr de levate la care s-a angajat un jucător. (< lat. contractus, fr. contrat) Vezi definitia »

EXTRÁCT s. n. 1. preparat, substanță chimică extrasă din plante, din organisme, organe etc. 2. parte dintr-un înscris; extras (4). (< germ. Extrakt, lat. extractum) Vezi definitia »

OVIDÚCT s.n. Canal prin care sunt eliminate ovulele din corpul unui animal; trompă uterină. [< fr. oviducte, cf. lat. ovum – ou, ductus – canal]. Vezi definitia »

insuréct, -ă, adj. (înv.) care s-a răsculat; revoltat, rebel, răzvrătit. Vezi definitia »

ERÉCT, -Ă adj. (biol.; despre organe) drept, ridicat în sus; vertical. (< lat. erectus) Vezi definitia »