EMERÍT, -Ă, emeriți, -te, adj. 1. (Ieșit din uz) Calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui artist, unui profesor, unui medic etc. care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa. 2. Experimentat, versat, priceput. – Din fr. émérite, lat. emeritus. Vezi definitia »

AZOTÍT s. m. sare a acidului azotos; nitrit. (< fr. azotite) Vezi definitia »

muscărít, muscărítă, muscăríți, muscăríte, adj. (reg.) 1. pătat, murdărit de muște. (s.f.) loc la umbră ferit de muște, unde stau vitele la prânz. Vezi definitia »

XILOLÍT s.n., (sorturi, v. xilolit²) pl. xilolíte / xilolíturi Vezi definitia »

SUPRARĂSUCÍT, -Ă, suprarăsuciți, -te, adj. Foarte răsucit. – Supra- + răsucit. Vezi definitia »