Definita cuvantului instrucție
INSTRÚCȚIE s. f. 1. ansamblu de cunoștințe predate sau căpătate prin studiu organizat; învățătură, învățământ. 2. pregătire a ostașilor în vederea însușirii teoriei și practicii militare. 3. (jur.) fază procedurală în desfășurarea proceselor constând în adunarea și cercetarea probelor. ♦ judecător de ~ = (în unele țări) magistrat care cercetează cauzele penale. (< fr. instruction, lat. instructio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu instrucție
CONTRAREÁCȚIE s. f. 1. reintroducere, în opoziție de fază la intrarea unui montaj electronic, a unei părți din semnal prelevată la ieșire. 2. (fot.) reacție negativă. (< fr. contre-réaction) Vezi definitia »
DROGHERÍE s.f. Magazin unde se vând articole de parfumerie și uneori preparate farmaceutice. [Gen. -iei. / < fr. droguerie, cf. it. drogheria]. Vezi definitia »
BULUCBĂȘÍE, bulucbășii, s. f. (Înv.) Buluc (2). – Bulucbașă + suf. -ie. Vezi definitia »
OVARIECTOMÍE s.f. (Med.) Extirpare a unuia sau a ambelor ovare; ooforectomie. [Pron. -ri-ec-, gen. -iei. / < fr. ovariectomie, cf. lat.sc. ovarium – ovar, gr. ektome – excizie]. Vezi definitia »
CĂIMĂCĂMÍE, căimăcămii, s. f. Formă de guvernământ provizoriu instituită în timpul cât tronul rămânea vacant sau pe timpul absenței domnului; locotenență domnească; p. ext. timpul cât dura această formă de guvernământ. – Caimacam + suf. -ie. Vezi definitia »