Definita cuvantului instrucție
INSTRÚCȚIE s. f. 1. ansamblu de cunoștințe predate sau căpătate prin studiu organizat; învățătură, învățământ. 2. pregătire a ostașilor în vederea însușirii teoriei și practicii militare. 3. (jur.) fază procedurală în desfășurarea proceselor constând în adunarea și cercetarea probelor. ♦ judecător de ~ = (în unele țări) magistrat care cercetează cauzele penale. (< fr. instruction, lat. instructio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu instrucție
CARDIOCLAZÍE s. f. ruptură a unui perete al inimii. (< fr. cardioclasie) Vezi definitia »
UVOGRAFÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu descrierea soiurilor de struguri. [Gen. -iei. / < fr. uvographie]. Vezi definitia »
OBRĂZNICÍE, obrăznicii, s. f. Atitudine, purtare, vorbă obraznică; necuviință, insolență, impertinență; (cu sens atenuat) neascultare, neastâmpăr. – Obraznic + suf. -ie. Vezi definitia »
IMÉRSIE s. f. v. imersiune. Vezi definitia »
SNAMÉNIE, snamenii, s. f. (Reg.) Ființă (imaginară) urâtă și rea; iazmă. [Var.: znaménie s. f.] – Cf. scr. znamenje „semn”. Vezi definitia »