Definita cuvantului instrumentație
INSTRUMENTÁȚIE s. f. 1. repartizare a sonorităților unei compoziții orchestrale pe diferite instrumente; orchestrație. 2. ramură a muzicii care studiază posibilitățile tehnice și expresive ale instrumentelor muzicale. 3. ansamblu de instrumente sau de aparate care echipează o instalație (de rafinare). (< fr. instrumentation)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu instrumentație
EXPROPRIÁȚIE s.f. Expropriere. [Gen. -iei, var. expropriațiune s.f. / < fr. expropriation]. Vezi definitia »
expresie folosita frecvent in limba romana ptr=pentru a defini ceva care este Vezi definitia »
Organizatie cooperatista lucrativa autonoma (mai ales agricola) in Israel. Vezi definitia »
ORGANOGRAFÍE s. f. 1. (biol.) studiu și descriere anatomo-morfologică a organelor; organologie (1). 2. descrierea amănunțită a părților unui instrument muzical și a modului lui de funcționare. (< fr. organographie) Vezi definitia »
MICROFONÍE, microfonii, s. f. 1. Reacție acustică nedorită care apare între microfonul și difuzorul unui sistem electroacustic în condițiile unei amplificări mari sau ale amplasării acestora în încăperi necorespunzătoare din punct de vedere acustic. 2. Perturbație într-un sistem electroacustic datorată vibrației mecanice nedoritc a unor componente ale acestuia; efect microfonic. – Din fr. microphonie. Vezi definitia »