FAȚÁDĂ, fațade, s. f. Fiecare dintre părțile exterioare verticale ale unei clădiri, ale unui monument; spec. partea dinspre stradă sau partea unde se găsește intrarea principală a unei clădiri. ◊ Loc. adj. De fațadă = de formă, pentru a salva aparențele. – Din fr. façade (refăcut după față). Vezi definitia »

coșcánă / coșcán (reg.) s. f. / s. m., pl. coșcáne / coșcáni Vezi definitia »

JURISPRUDÉNȚĂ s.f. 1. Soluție dată cu prilejul dezlegării unei cauze de către un organ de jurisdicție prin interpretarea unei norme prevăzute de lege sau de alt act normativ ori prin determinarea normei juridice aplicabile cazului cu ajutorul principiilor legislației. 2. Totalitatea hotărârilor pronunțate asupra unor anumitor cazuri de unul sau de mai multe organe de jurisdicție. 3. (Liv.) Științe juridice; drept. [Cf. fr. jurisprudence, lat. iurisprudentia]. Vezi definitia »

vîrșă (-și), s. f. – Vintir, plasă. – Var. vîrșie, vîrșă. Sl. vrŭšije, sb., slov. vrša (Cihac, II, 499; Tiktin; Conev 74). Vezi definitia »

ENCÍCLICĂ, enciclice, s. f. Circulară trimisă de papă tuturor catolicilor, care cuprinde directive oficiale în probleme religioase, etice, sociale sau politice. – Din fr. encyclique. Vezi definitia »