CEROGRAFÍE s.f. (Poligr.) Procedeu de pregătire a unei forme de tipar înalt prin gravarea manuală a imaginii într-un strat de ceară aplicat pe o placă de metal; gravură în encaustică. [< fr. cérographie]. Vezi definitia »

PRECÉPȚIE s. f prolepsă (3). (< lat. praeceptio) Vezi definitia »

ANACUZÍE s. f. surditate totală; cofoză. (< fr. anacousie) Vezi definitia »

Uspénie s. f. – Adormirea Maicii Domnului. Sl. uspenije „dormit”. Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

MECANOTERAPÍE s. f. tratament al unor boli prin mobilizarea articulațiilor, a mușchilor cu ajutorul a diferite instalații mecanice. (< fr. mécanothérapie) Vezi definitia »