EXÍL s. n. pedeapsă constând în expulzarea unui condamnat de pe teritoriul statului sau al țării al cărei cetățean este; (p. ext.) plecare voluntară a cuiva din propria-i țară; situația celui exilat. (< fr. exil, lat. exilium) Vezi definitia »

DOCÍL, -Ă adj. (și adv.) supus, ascultător, obedient; maleabil. (< fr. docile, lat. docilis) Vezi definitia »

ACCESÍBIL, -Ă, accesibili, -e, adj. La care se poate ajunge ușor; care este la îndemâna cuiva. – Fr. accessible (lat. lit. accessibilis). Vezi definitia »

VERIFICÁBIL, -Ă, verificabili, -e, adj. Care poate fi verificat. – Din fr. vérifiable (după verifica). Vezi definitia »

IMPOSÍBIL, -Ă adj. Care nu se poate face, nu este posibil, nu poate să existe. ♦ (Fam.) Nesuferit, rău, insuportabil. // s.n. Lucru cu neputință de realizat, irealizabil. ◊ A face imposibilul = a face totul pentru a realiza ceva. [Cf. fr. impossible, it. impossibile, lat. imposibilis]. Vezi definitia »