DISOCIÁȚIE, disociații, s. f. Disociere. ♦ Rezultatul unei disocieri. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. dissociation, lat. dissociatio. Vezi definitia »

CICLOMETRÍE s.f. Tehnica măsurării unui cerc. [< fr. cyclométrie]. Vezi definitia »

ADELFÍE¹ s. f. concreștere a două sau mai multe organe (stamine, ramuri). (< fr. adelphie) Vezi definitia »

NĂZDRĂVĂNÍE, năzdrăvănii, s. f. 1. (În mitologia populară) Puterea, însușirea sau fapte unei ființe năzdrăvane. ♦ Faptă, ispravă, întâmplare etc. ieșită din comun, extraordinară, de necrezut; minunăție. 2. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, năstrușnică; glumă, poznă, năzbâtie, ștrengărie; p. ext. faptă, vorbă etc. șireată; șiretlic, vicleșug. – Năzdrăvan + suf. -ie. Vezi definitia »

FARINGOTOMÍE s. f. incizie chirurgicală a faringelui. (< fr. pharingotomie) Vezi definitia »