Definita cuvantului inteligență
INTELIGÉNȚĂ s. f. capacitate a individului de a se adapta la împrejurări noi, de a sesiza relațiile esențiale și de a găsi o ieșire dintr-o anumită situație, de a rezolva probleme noi; deșteptăciune. ◊ om inteligent. ♦ ~ artificială = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obține performanțe cvasiumane. (< fr. intelligence, lat. intelligentia, germ. Intelligenz)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu inteligență
MONTGOLFIÉRĂ s. f. v. montgolfier. Vezi definitia »
OTOSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Scleroză a timpanului. [< fr. otosclérose, cf. gr. ous – ureche, sklerosis – întărire]. Vezi definitia »
MIRIÁDĂ s.f. Mulțime mare, nenumărată. [Pron. -ri-a-. / < fr. myriade, cf. gr. myrias – zece mii]. Vezi definitia »
a fi scos de la naftalină expr. 1. a fi învechit / demodat / desuet. 2. a reveni în atenție după o lungă uitare. Vezi definitia »
juleală, juleli s. f. furt, hoție. Vezi definitia »