Definita cuvantului inteligență
INTELIGÉNȚĂ s. f. capacitate a individului de a se adapta la împrejurări noi, de a sesiza relațiile esențiale și de a găsi o ieșire dintr-o anumită situație, de a rezolva probleme noi; deșteptăciune. ◊ om inteligent. ♦ ~ artificială = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obține performanțe cvasiumane. (< fr. intelligence, lat. intelligentia, germ. Intelligenz)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu inteligență
AEROZÍNĂ s. f. carburant lichid pentru motoarele-rachetă. (< fr. aérozine) Vezi definitia »
ACÚSTICĂ s.f. 1. Parte a fizicii care studiază sunetele. ♦ Disciplină muzicală care studiază sunetele folosite în muzică și legile perceperii lor. 2. Calitatea de a asigura o bună propagare și percepere a sunetelor. [Gen. -cii. / < fr. acoustique]. Vezi definitia »
PENSÉTĂ, pensete, s. f. Pensă (1) mică. – Din fr. pincette. Vezi definitia »
scatúlcă, scatúlce și scatúlci, s.f. (înv. și reg.) lădiță, cutie, cufăraș în care se pun sticle, mâncare, obiecte mărunte etc. pentru călătorie. Vezi definitia »
PERICOLECISTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație cu aderențe a colecistului. [< fr. péricholécystite]. Vezi definitia »