SONOMETRÍE s. f. (Fon.) Tehnică de măsurare a sunetelor cu ajutorul sonometrului. – Din fr. sonométrie. Vezi definitia »

zacétie (-ii), s. f. – Concepție. Sl. začatije (Tiktin). Sec. XVII, înv., cultism. Vezi definitia »

OLFACTOMETRÍE s. f. determinare a gradului de sensibilitate olfactivă. (< fr. olfactométrie) Vezi definitia »

VOCÁȚIE, vocații, s. f. Aptitudine deosebită pentru o anumită artă sau știință; chemare, predispoziție pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumită profesiune. 2. (Jur.; în sintagma) Vocația succesorală = îndreptățire a unei persoane de a veni la o succesiune în temeiul calității sale de rudă. [Var.: (înv.) vocațiúne s. f.] – Din fr. vocation, lat. vocatio, -onis. Vezi definitia »

DEZOSIFICÁȚIE s.f. (Med.) Îndepărtare sau lipsă a sărurilor minerale din oase. [Cf. fr. désossification]. Vezi definitia »