LÓJĂ s. f. 1. fiecare dintre despărțiturile amenajate în jurul unei săli de spectacol. 2. cameră în care stă portarul unei instituții în timpul serviciului. 3. organizație francmasonică. 4. (bot.) locul (2). 5. cavitate în care se află un organ sau altă formație anatomică. 6. fiecare dintre cavitățile în care e împărțit corpul hexacoralierilor sau madreporilor. (< fr. loge) Vezi definitia »

MINÚTĂ s. f. 1. text original al unui act, al unei sentințe. 2. prima redactare a unui act diplomatic, a unui document. ◊ plan în creion al unei ridicări topografice. 3. protocol scris privind înțelegerea între doi parteneri; rezumat asupra discuțiilor dintr-o ședință. 4. (arhit.) subdiviziune a unui modul. (< fr. minute, rus. minuta) Vezi definitia »

ISOMAGNÉTICĂ s.f. v. izomagnetică. Vezi definitia »

beregátă (-ắți), s. f. – 1. Mărul lui Adam. – 2. Gît, gîtlej. – Istr. biricuată. Lat. *verucata, de la veruca, datorită aspectului mărului lui Adam, cf. sp. nuez (Pușcariu, Dacor., IX, 440). Este cuvînt folosit în Banat, Olt. și Munt. (ALR, I, 38). Sb. berikat, semnalat de Candrea ca posibil etimon, trebuie să provină din rom. Nu pare posibilă der. propusă de Diculescu, Elementele, 475, din gr. *βάρυξ-υγος, der. de la φάρυγξ. Vezi definitia »

LEÁNCĂ, lenci, s. f. (Reg.) Haină sărăcăcioasă, veche, zdrențuită. – Ucr. ljanka „cămașă din pânză de in”. Vezi definitia »