ÎNDREPTÁR, îndreptare, s. n. Colecție de norme, reguli și practici pentru un anumit domeniu; călăuză, ghid. – În + dreptar (Înv. „îndreptar” < drept). Vezi definitia »

ORACULÁR, -Ă, oraculari, -e, adj. (Rar) care aparține oracolului, privitor la oracol. – Oracul + suf. -ar. Vezi definitia »

SEXAGENÁR, -Ă adj., s. m. f. (om) în vârstă de 60 de ani. (< sexagénaire, lat. sexagenarius) Vezi definitia »

VIVIPÁR, -Ă adj. (Despre animale) Care naște pui vii. ♦ (Despre unele plante) Ale căror organe de înmulțire sunt înlocuite prin muguri care se pot detașa de planta-mamă, dând naștere la plante noi. [< fr. vivipare, cf. lat. viviparus < vivus – viu, parere – a naște]. Vezi definitia »

APENDICULÁR, -Ă, apendiculari, -e, adj. Care formează un apendice, în formă de apendice. – Din fr. appendiculaire. Vezi definitia »