ANIMÁL, -Ă, animali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Ființă organizată, uni- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; p. restr. vietate, jivină, dobitoc. 2. S. n. Om brutal, grosolan, josnic, care se poartă ca un animal (1). 3. Adj. De animal (1), propriu animalelor. Căldură animală. ♦ De natură organică. Cărbune animal. – Din fr. animal, lat. animalis. Vezi definitia »

SCANDÁL s. n. 1. reacție violentă de protest față de ceva nedemn, rușinos, inacceptabil etc. 2. ceartă însoțită adesea de bătaie, de deteriorări de obiecte etc.; (p. ext.) zgomot, gălăgie mare produsă de o asemenea ceartă. 3. (fam.) portjartier. (< fr. scandale, lat. scandalum) Vezi definitia »

PENTAPETÁL, -Ă adj. (Despre corole) Cu cinci petale. [< fr. pentapétale, cf. gr. pente – cinci, petalon – frunză]. Vezi definitia »

ANÁL, -Ă, anali, -e, adj. Care ține de anus, din regiunea anusului. Nervi anali. – Fr. anal. Vezi definitia »

PERINEÁL, -Ă adj. al perineului. (< fr. périnéal) Vezi definitia »