SPECTROMORFÍE, spectromorfii, s. f. „spectru” și „morphé”; 1. Concepție de analiză mobilă cu multiple aspecte de plurimorfism arhitectural. 2.(Muz.) Abordare analitică spectrală, ce pornește de la relevarea în sine, a bireferențialului de transcursivitate evaluantă -breșă / fluență, funcții / întreg-, explicitat prin investigări de natură relațională și procesuală, ale căror efecte morfice au ca rezultat un ansamblu de exprimări formale specifice unei aceleiași entități muzicale (ȚUȚUIANU, Teodor: Spectromorfii în partituri palestriniene și bachiene; Editura Vergiliu, București, 2005, pag. 10; ISBN 973-7600-05-3). Vezi definitia »

METROPATÍE, metropatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile uterului. – Din fr. métropathie. Vezi definitia »

AGONOTESÍE s. f. conducere a întrecerilor atletice la vechii greci. (< gr. agonothesia) Vezi definitia »

TIFLOLOGÍE s.f. Ramură a defectologiei care se ocupă cu studiul orbilor. [Gen. -iei. / cf. it. tiflologia, fr. typhlologie < gr. typhlos – orb, logos – știință]. Vezi definitia »

SLUȚÍE s. f. (Rar) Sluțenie. – Slut + suf. -ie. Vezi definitia »