POLÉMIC, -Ă, polemici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Discuție în contradictoriu, controversă pe o temă literară, științifică, politică etc. 2. Adj. Care ține de polemică (1), cu tendință de polemică, privitor la polemică; critic, combativ, contradictoriu. – Din fr. polémique. Vezi definitia »

SEMISIMFÓNIC, -Ă adj. (despre orchestre) care cuprinde și instrumente specifice orchestrelor de estradă. ◊ (despre concerte) cu program cuprinzând, pe lângă piese simfonice, și piese de estradă. (< semi- + simfonic) Vezi definitia »

DIASTÁZIC, -Ă adj. 1. enzimatic. 2. referitor la diastază (2). (< fr. diastasique) Vezi definitia »

BALNEOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la balneologie. [< fr. balnéologique]. Vezi definitia »

BUCÓLIC, -Ă adj. Referitor la viața (idealizată) de la țară; idilic, pastoral, câmpenesc. [< fr. bucolique, lat. bucolicus, cf. gr. boukolikos < boukolein – a paște boii]. Vezi definitia »