ȘĂTRÁR, șătrari, s. m. 1. Țigan nomad. 2. (Reg.) Negustor ambulant care vinde în bâlciuri, la șatră (3). 3. Titlu dat boierului care avea în pază corturile unei tabere în timp de război; persoană care avea acest titlu. – Șatră + suf. -ar. Vezi definitia »

șchilopsár, șchilopsári, s.m. (înv.) specie de rechin. Vezi definitia »

REVOLUȚIONÁR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției; participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire. Vezi definitia »

PREMOLÁR, premolari, s. m. Fiecare dintre dinții mamiferelor situați între canini și molari. ◊ (Adjectival) Dinte premolar. – Din fr. prémolaire. Vezi definitia »

colecționár (colecționári), s. m. – 1. Persoană care colecționează obiecte. – 2. (Arg.) Hoț, pungaș. De la colecționa ‹ fr. collectionner. Al doilea sens este o interpretare ironică a primului și totodată o încrucișare cu (tribunal) corecțional. Vezi definitia »