sic (-curi), s. n. (Înv.) Foiță de alamă, paietă. Mag. sík (Tiktin; Gáldi, Dict., 158), cf. sb., slov., ceh. sik. – Der. șicui, vb. (înv., a auri, a acoperi cu aur). Vezi definitia »

CALOFÍLIC, -Ă, calofilici, -ce, adj. (Lit.) Calofil (1). – Calofil + suf. -ic. Vezi definitia »

PANTOMÍMIC, -Ă adj. de pantomimă. (< fr. pantomimique) Vezi definitia »

ARMÓNIC, -Ă adj. bazat pe principiile armoniei; armonios. ♦ sunete če (și s. f.) = sunete de diferite înălțimi, a căror frecvență reprezintă un multiplu întreg al unei frecvențe fundamentale; oscilație ~ă = oscilație a unei mărimi care variază periodic după anumite legi; (mat.) diviziune ~ă = ansamblu de patru puncte coliniare, din care două împart segmentul celorlalte două în același raport. (< fr. harmonique, lat. harmonicus, gr. harmonikos) Vezi definitia »

PREBIÓTIC, -Ă, prebiotici, -ce, adj. Anterior apariției vieții. [Pr.: -bi-o-] – Din engl. prebiotic. Vezi definitia »