REZOLUTÓRIU, -IE, rezolutorii, adj. (Jur.) Care provoacă anularea unui act, care desființează. ◊ Condiție rezolutorie = condiție a cărei împlinire determină stingerea cu efect retroactiv a efectelor unui act juridic. – Din lat. resolutorius, fr. résolutoire. Vezi definitia »

HÁHNIU s.n. v. hahnium. Vezi definitia »

caștaliu, caștalii s. m. (intl.) pesoană rezultată din căsătoria dintre un român și o țigancă sau un țigan și o româncă. Vezi definitia »

NÁTRIU s.n. (Chim.) Sodiu. [Pron. -triu. / < germ. Natrium, cf. fr. natrium]. Vezi definitia »

TALHÂLCÍU, talhâlcii, s. m. (Turcism înv.) Demnitar la curtea otomană, care prezenta sultanului raportul marelui vizir și care transmitea firmanul împărătesc de numire a domnilor din țările vasale. – Tc. telhisçi. Vezi definitia »