ARĂMÁR, arămari, s. m. Persoană care lucrează sau vinde obiecte de aramă. – Aramă + suf. -ar. Vezi definitia »

șugár, șugáră, adj., s.n. (reg.) 1. (adj.) zvelt, suplu, subțire. 2. (adj.) care are părul de culoare deschisă. 3. (adj.; despre boi) cu coarnele date înapoi. 4. (s.n.) capătul subțire și neîmpletit al biciului; pleasnă, sfârc. Vezi definitia »

MĂGÁR, măgari, s. m. 1. Animal din familia calului, mai mic decât acesta, cu părul de obicei sur, capul mare și urechile lungi, întrebuințat ca animal de povară și de tracțiune; asin (Equus asinus). ◊ Expr. A nu fi nici cal, nici măgar = a nu avea o situație precisă, a nu aparține unei categorii determinate. 2. Epitet dat unui om prost, încăpățânat sau obraznic. – Cf. alb. magar, bg. magare. Vezi definitia »

LACVEÁR s.m. Gladiator care lupta cu un fel de arcan. [Pron. -ve-ar. / < lat. laquearius < laqueus – laț]. Vezi definitia »

UNIVERSITÁR, -Ă adj. Care aparține universității, referitor la universitate; de (la) universitate. ♦ Oraș universitar = oraș în care se află o universitate. // s.m. și f. Profesor la universitate. [Cf. fr. universitaire]. Vezi definitia »