BENÍGN, -Ă, benigni, -e, adj. (Despre boli) Lipsit de gravitate; ușor. – Din lat. benignus, fr. bénin, -igne. Vezi definitia »

MALÍGN, -Ă, maligni, -e, adj. (Despre boli) De natură gravă, foarte primejdios. ◊ Tumoare malignă = tumoare canceroasă. Pustulă malignă = dalac. ♦ (Rar.) Înclinat spre rău, care face rău. [Var.: (înv.) malín, -ă adj.] – Din lat. malignus. Cf. fr. malin. Vezi definitia »

BENÍGN, -Ă adj. (Med.; op. malign) Ușor, care nu dă complicații sau stări grave. ♦ Bun, cumsecade, de bine. [< lat. benignus, cf. fr. bénigne]. Vezi definitia »

REGN s. n. fiecare dintre cele trei mari categorii sistematice care se disting în natură: animal, vegetal și mineral. (< fr. règne, lat. regnum) Vezi definitia »

SUBRÉGN s.n. Unitate mai mică decât regnul. [< sub- + regn, cf. it. sottoregno]. Vezi definitia »