ABÁTE², abát, vb. III. 1. Tranz., refl. și intranz. A (se) îndepărta (de la o direcție apucată, fig. de la o normă fixată, de la o linie de conduită etc.). ♦ Refl. și tranz. A se opri sau a face să se oprească în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial). 2. Refl. (Despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) A se produce în mod violent. 3. Intranz. A-i trece ceva prin minte, a-i veni ideea; a i se năzări. 4. Tranz. A descuraja, a deprima, a întrista, a mâhni. Vestea l-a abătut. 5. Tranz. (Franțuzism) A doborî la pământ. – Lat. abbattere, (4, 5) din fr. abattre. Vezi definitia »

COMENSURABILITÁTE s. f. calitatea a ceea ce este comensurabil. (< fr. commensurabilité) Vezi definitia »

RETENTIVITÁTE s. f. caracter retentiv. (< engl. retentivity) Vezi definitia »

SENILITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este senil; slăbire a facultăților mintale și a corpului, cauzată de bătrânețe. [Cf. fr. sénilité]. Vezi definitia »

DOLÉNTE adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Dureros, cu tristețe. [< it. dolente]. Vezi definitia »