oturaclíu, -íe, oturaclíi, adj. (înv.) stabil, statornicit. Vezi definitia »

PRIMÓRDIU s.n. Nume dat primelor frunze ale unei plante. [Var. primordie s.f. / < germ. Primordium, cf. lat. primordium, primordia – origine]. Vezi definitia »

SILÍCIU s. n. Element chimic, metaloid, cristalizat sau amorf, de culoare cenușie, cu proprietăți asemănătoare cu ale carbonului, care se găsește în natură sub formă de silice sau de silicați și se întrebuințează pentru a da duritate și rezistență aliajelor fierului. – Din fr. silicium. Vezi definitia »

MISCHÍU, -ÍE, mischii, s. n., adj. (Înv. și reg.) 1. S. n. Oțel de calitate superioară. 2. Adj. De culoarea oțelului; cenușiu-vânăt. – Din ngr. dimiski „de Damasc”. Vezi definitia »

CÉSIU s. n. Element chimic, metal alcalin monovalent, moale, alb, care se găsește în cantități foarte mici alături de potasiu și se folosește la fabricarea celulelor fotoelectrice. – Din fr. césium. Vezi definitia »