prédiu, prédii și prédiuri, s.n. (înv. și reg.) 1. latifundiu; domeniu feudal; mare proprietate (regească, nobiliară, obștească). 2. așezare rurală dependentă de o altă așezare mai mare (sat-comună). Vezi definitia »

ROTATÓRIU, -IE adj. de rotație. (< fr. rotatoire) Vezi definitia »

SASCHÍU, saschii, s. m. Numele a două plante erbacee cu tulpina întinsă pe pământ și cu frunze persistente lucioase, una cu flori albastre ( Vinca herbacea), cealaltă cu flori albastre, roșii sau albe ( Vinca minor). – Din magh. szászfü. Vezi definitia »

CILIBÍU, -ÍE, cilibii, Adj. (Înv.) Fin, grațios, frumos; politicos, galant. – Din tc. çelebi. Vezi definitia »

MORATÓRIU, -IE I. adj. referitor la un moratoriu (II); care acordă un termen de plată. ♦ dobânzi ~ i = dobânzi socotite de la data acordării moratoriului până la achitarea datoriilor; daune ~ i = despăgubiri care se acordă în caz de întârziere de plată a unei obligații. II. s. n. (jur.) dispoziție legală care suspendă provizoriu executarea unor obligații contractuale sau legale, stabilind diverse amânări; amânare de către stat în situații excepționale a stingerii datoriilor externe sau interne. (< it. moratoriu, germ. Moratorium, lat. moratorium) Vezi definitia »