DISPOZÍȚIE, dispoziții, s. f. 1. Prevedere obligatorie cuprinsă într-o lege sau într-un regulament; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior și obligatorie pentru organul în subordine. ◊ Loc. adv. La dispoziție = la îndemână. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) la dispoziția cuiva = a fi gata să satisfacă dorințele, ordinele cuiva. 2. Așezare a unor elemente într-un anumit loc, într-un anumit fel, într-o anumită ordine; alcătuire, construcție după un anumit plan. 3. Stare sufletească (bună sau rea); p. ext. dorință (momentană) de a face un anumit lucru. [Var.: dispozițiúne s. f.] – Din fr. disposition, lat. dispositio, -onis. Vezi definitia »

HEMOGLOBINOPATÍE, hemoglobinopatii, s. f. (Med.) Nume generic al bolilor ereditare datorate hemoglobinei anormale. – Din fr. hémoglobinopathie. Vezi definitia »

INJÉCȚIE s. f. 1. injectare (I, 1, 2). 2. produsul care se injectează. 3. (mat.) funcție injectivă. 4. pătrundere sub presiune a unei magme în zonele cele mai adânci ale scoarței terestre. (< fr. injection, lat. iniectio) Vezi definitia »

XILOLITOGRAFÍE s. f. (Tipogr.) Procedeu de tipar litografic la care forma de tipar se execută pe o placă de lemn. – Din fr. xylolithographie, germ. Xylolithographie. Vezi definitia »

EXCRÉȚIE, excreții, s. f. Faptul de a excreta; proces de eliminare a produșilor rezultați din procesele de dezasimilație ale organismului animal. ♦ Substanță eliminată de organism ca rezultat al proceselor biochimice. – Din fr. excrétion, lat. excretio. Vezi definitia »