TATONÁNT, -Ă, tatonanți, -te, adj. (Livr.) Care tatonează. – Din fr. tâtonnant. Vezi definitia »

DEMÉNT, -Ă adj. 1. (adesea s.) Alienat mintal, nebun. 2. De om nebun; nebunesc. [< fr. dément, it. demente, lat. demens]. Vezi definitia »

DIAMÁNT, diamante, s. n. 1. Varietate cristalină de carbon, de obicei transparentă și cu luciu puternic, având cea mai mare duritate dintre toate mineralele și folosită ca piatră prețioasă sau la diverse unelte de șlefuit, de tăiat și zgâriat; adamant. 2. Unealtă pentru tăiatul sticlei, alcătuită dintr-un diamant (1) comun fixat într-un suport metalic cu mâner. 3. Cel mai mic corp de literă de tipar. [Pr.: di-a-] – Din fr. diamant. Vezi definitia »

fute-vânt locuțiune substantivală Expresie bănățeană veche, aflată la origninea expresiei de dicționar „fluieră-vânt”. Pronunțată, în grai bănățean, „fuce-vânt” și, probabil, uitată de timp și de lume (dar nu și de mine). Notă: sursa este populară și nu vreun dicționar. Dacă ne-am limita la dicționare și cărți bătute în cuie, l-am omorî pe Mesterul Manole încă o dată. Vezi definitia »

FRAGRÁNT, -Ă adj. (Liv.) Plăcut mirositor, parfumat. [< lat. fragrans, fr. fragrant, it. fragrante]. Vezi definitia »