Definita cuvantului intonație
INTONÁȚIE s. f. 1. modulația vocii în timpul vorbirii. 2. (muz.) manieră de a intona un sunet cu vocea, sau cu un instrument. (< fr. intonation)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu intonație
ponoșénie, ponoșénii, s.f. (înv.) ocară, defăimare, calomnie. Vezi definitia »
TRAIECTÓRIE s. f. curbă deschisă de centrul de greutate al unui mobil; (p. ext.) reprezentare grafică a unei astfel de curbe. ◊ drum parcurs în spațiu de un corp în mișcare; traiect, parcurs. ◊ (mat.) curbă având o proprietate dată. (< fr. trajectoire) Vezi definitia »
BARBARÍE, barbarii, s. f. 1. Stare primitivă de dezvoltare social-culturală. 2. Concepție, atitudine, comportare care dovedesc lipsă de respect, dispreț sau ură față de cultură și de civilizație; (concr.) faptă care rezultă dintr-o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. – Din fr. babarie, lat. barbaria. Vezi definitia »
PERFIDÍE s.f. Lipsă de cinste, de loialitate; viclenie, fățărnicie, ipocrizie. ♦ Faptă perfidă. [Gen. -iei. / < fr. perfidie, lat. perfidia]. Vezi definitia »
GLICINURÍE s. f. eliminarea glicinei2 prin urină. (< fr. glycinurie) Vezi definitia »