INTUÍȚIE, intuiții, s. f. 1. Capacitatea conștiinței de a descoperi, pe cale rațională (în mod spontan), esența, sensul unei probleme, al unui obiect. ♦ Principiu didactic conform căruia procesul predării și însușirii cunoștințelor trebuie să pornească de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor și fenomenelor studiate. 2. Descoperire bruscă, neașteptată, a unui adevăr, a unei soluții etc. ♦ Pătrundere instinctivă în esența unui lucru. – Din fr. intuition, it. intuizione. Vezi definitia »

DIMIXÍE s. f. fuziune a doi gameți diferiți. (< fr. dimixie) Vezi definitia »

ACROMICRÍE s. f. Stare patologică manifestată prin oprirea din creștere a capului și a membrelor, din cauza unui dereglaj hormonal al hipofizei. – Din fr. acromicrie. Vezi definitia »

IMPOSTÁȚIE s.f. (Muz.) Preparare a vocii (înainte de a cânta); intonație. ♦ (Lingv.) Catastază. [< it. impostazione]. Vezi definitia »

DEGUSTÁȚIE s. f. degustare. (< fr. dégustation, lat. degustatio) Vezi definitia »