SUBMANDIBULÁR, -Ă, submandibulari, -e, adj. (Anat.; despre glande salivare și ganglioni) Care se află sub mandibulă. – Sub¹- + mandibular. Vezi definitia »

DECÁR¹, decari, s. m. Unitate de măsură pentru suprafețe de pământ, egală cu zece ari. – Deca- + ar. Vezi definitia »

VETEROTESTAMENTAR adj. Ceea ce aparține Vechiului Testament (ex. profeții veterotestamentari). (‹ lat. vetero „a face să se învechească”) Vezi definitia »

MALEOLÁR, -Ă adj. (Anat.) Al maleolelor. [Pron. -le-o-. / cf. fr. malléolaire]. Vezi definitia »

ALTÁR, altare, s. n. 1. Parte a bisericii, despărțită de naos prin catapeteasmă, în care se oficiază liturghia. ♦ Masă de cult pe care se oficiază liturghia, în biserica creștină. 2. Ridicătură din piatră, pământ sau lemn pe care, în antichitate, se aduceau jertfe zeilor. 3. (În expr.) Pe altarul patriei = (sacrificându-se, făcând totul) pentru patria sa. 4. (Tehn.) Perete de material refractar situat în spatele unui focar pentru a dirija flacăra. – Lat. altarium. Vezi definitia »